Anul trecut am cerut oficial RAAPPS, în baza legii accesului la informații de interes public, să publice lista imobilelor pe care le gestionează, beneficiarii și chiriile. Adică, în traducere: normalitatea. Să aflăm cine stă în casele statului și cu cât. Răspunsul lor? „Ce-i aia lege? E secret, c-așa vrem noi!”
I-am dat în judecată. Am câștigat în primă instanță. Simplu, clar, fără echivoc. Judecătorii le-au spulberat aberația că pot ascunde ce fac cu bunurile statului.
Șefii RAAPPS au făcut recurs, sperând să mai amâne momentul adevărului. Ei încă trăiesc în filmul în care imobilele pe care le administrează sunt proprietatea lor adusă de acasă. Eu, noi, toți oamenii de bun simț trăim în realitatea în care sfidarea, minciuna și privilegiile pe ochi frumoși dispar în fața legii.
În curând se finalizează judecate și a recursului! Am încredere că jocul de-a mogulii pe averea statului se termină aici!
